Despre cum s-a nascut RAŞNOVUL

0
82

Etimologie Prima menționare documentară a Râșnovului datează însă din 1331 sub numele de Rosnou, mai târziu in 1343 apare cu numele de Rosnov. O altă denumire care apare în documente este Villa Rosarum. Se pare că denumirea germana Rosenau se traduce prin Rosen-Au = Valea Trandafirilor.

Istoric  Istoria Râșnovului începe cu mai bine de 2000 de ani în urmǎ atunci când pe teritoriul localității trāiau Dacii cumidavensi. Numele antic al Râșnovului este „Comidava”, latinizat în „Cumidava“, iar sub aceasta formă apare pentru prima oară menționat pe un monument din piatră din timpul împăratului Alexandru Severus. Urmele de locuire de pe teritoriul orașului indică prezența unei așezări dacice, dar mai târziu se pare că a existat aici și un castru roman de mari dimensiuni (114 x 110m). Săpăturile arheologice au scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de teracotă sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera = Venus, numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității.

În secolul al XIII-lea Țara Bârsei a fost colonizată cu populații germanice denumite „Sași”, deși majoritatea proveneau din apusul Imperiului Germanic. Se pare că, în zona Râșnovului, au fost aduși coloniști din valea Rinului, unde exista deja o localitate denumită „Rosenau”. Astfel, denumirea așezării transilvănene poate să fie o amintirea a originii coloniștilor sași. În anul 1427 Râșnovul și cetatea sa au fost vizitate de împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, care a acordat așezării dreptul de a ține târguri.[4] Cu timpul localitatea a dobândit importanță comercială, fiind al doilea târg ca mărime din Țara Bârsei. Apar breslele dintre care cele mai importante sunt cele ale lemnarilor, țesătorilor si sticlarilor (de aici toponimul Valea Glăjeriei).

În 1600, după lupta de la Mirăslău, trupele lui Mihai Viteazul au jefuit localitatea, fără să reușească cucerirea Cetății Râșnov. Pastorul Paul și fiul său au fost uciși de mercenari.[5] Mihai Viteazul a acordat privilegii bisericii ortodoxe Sf. Nicolae din Râșnov, in documentele cancelariei sale numind așezarea „oraș al domniei mele”.

Însă nu întotdeuna viața locuitorilor a fost ușoară în Râșnov, dat fiind că se afla pe drumul ce lega Țara Bârsei de Pasul Bran, pe unde adesea cetele turce și tătare năvăleau în așezare și distrugeau tot ce râșnovenii construiseră. Astfel s-a hotărât construirea Cetății Râșnov – simbol al Râșnovului și azi principala atracție turistică din oraș.

Lasă un răspuns